O să mă inspir puţin dintr-un post al lui Madalin. De mult vroiam să abordez acest subiect.

Nu ştiu cum se face că noi, cei care suntem din afara Bucureştiului, suntem ţărani pentru bucureşteni. Suntem nişte ţărani nespălaţi, care am venit să le furăm locurile de muncă şi să îi facem de râs.
Niciodată nu se uită la ei când într-un hipermarket îşi lasă căruţul pe mijlocul drumului, şi când îl mişti de acolo se uită urât la tine.
Niciodată nu se sfiesc să treacă cu maşina peste tine, şi tot ei te înjură.
La cinema toţi vorbesc la telefoane, parinţii vin cu copii de 4-5 ani şi le citesc subtitrarea, iar copilul nici măcar nu se uită la film.
Toţi se laudă cu ultimul tip de maşină pe care o au în faţa blocului, şi pun pariu că dacă duci pe unul din ei în alt oraş fără nici un ban şi nici o cunoştinţă, mor de foame.
Exemplele pot continua la sfâşit.

Ei sunt zei, noi suntem ţărani. Ei sunt deştepţi, noi inculţi.
Şi dacă nu le convine ceva, dau vina pe noi, că noi îi tragem în jos.

Nu toţi bucureştenii intră în caracterizarea de mai sus, sunt şi excepţii, dar prea puţine.

Câteodată îmi e prea scârbă.