Sincer mă aşteptam, dar nu la scorul ăsta! Asta ca să comentez şi eu! Mai mult nu mai zic nimic!

Da, super unelte pentru monitorizarea unui sistem Windows. Nu de mult m-am lovit de o problemă cu aceste unelte.

Pe un sistem Microsoft Windows 2003 Server am instalat şi câteva din acele progrămele, pentru debug, problema e că atunci când deschideam oricare din ele se închideau în secunda 2, am încercat cu Dependency Walker pentru a vedea dacă mai trebuie să instalez alte bălării, degeaba, la fel a făcut de fiecare dată.

Soluţia am găsit-o pe un forum, de fapt nu era chiar soluţia, scria ceva de executabilele Windows-ului, şi cum că ar trebui redenumite aceste unelte. (Era în poloneză, iar Google nu a tradus cum trebuie.)

Soluţia finală a fost să pun la toate acelaşi nume, sau cel puţin un nume de executabila pe care Windows-ul o recunoaşte ca fiind din sistem. Aşa am redenumit procmon.exe în calc.exe, şi “guess what?” .. a pornit! Nu trebuia decât să schimb numele, “calc.exe”, “mspaint.exe”, “wordpad.exe” etc …

Oare de ce mă mir? E Windows.

Ca să pună capac, înainte să caut ore în şir pentru o soluţie banală şi stupidă am sunat la Microsoft Romania şi le-am explicat ce se întamplă, răspunsul: “Vă costă 125 euro/oră pentru a primi asistenţă profesională”! Oare de ce am cumpărat licenţele? Şi oare de ce e customer care? Ca să mă jupoaie de bani ori de cate ori am nevoie de ajutor, ajutor care nici nu trebuia să îl cer dacă Windows-ul mergea cum trebuie iar uneltele lor ar fi mers ok!

Altă belea, pe acel server nu merge orice e *.microsoft.com, daca schimb IP-ul merge, daca pun proxy merge, dar cei de la Microsoft au zis ca nu e de la ei, ca e de la provider (asta dupa ce au verificat până la sânge că licenţa e validă), păi cum naiba? Din xxx.xxx.xxx.100 am pus xxx.xxx.xxx.101 si a mers, ce ciudat, providerul mia pus filtru pe *.microsoft.com pe un sigur IP (ca să nu mai zic că am o clasă întreagă de IP-uri şi pariu că pe toate merge, numai pe ala nu).

Ok, nu sunt sigur că ăsta o să fie ultimul post despre fabuloasa trecere de pietoni, dar şoferii parca au primit carnetul pe ochi frumoşi!

Azi veneam ca în fiecare dimineaţă spre serviciu! Când ajung la acea trecere, 2 maşini veneau dinspre Şos. Ştefan cel Mare pe liniile de tramvai, cu VITEZĂ, la un moment dat una din ele cred că a pierdut controlul si *BUF*, a dat în bordura staţiei de tramvai şi a sărit în sus (nu am văzut ca a pierdut controlul, dar am văzut-o plutind), s-a cam ales praful de acea maşină, roata din partea dreaptă a sarit,  pasagenii au luat o sperietură groaznică! Presupun că o să i se suspende carnetul! Aşa ar trebui, chiar nu era aglomerată strada, dar pentru 10 secunde de maşini depăşite a fost dispus să rişte totul!

“Şi povestea continuă …”, asta până cineva o să ia măsuri! Ceea ce ma îndoiesc!

Am scris acum 2 săptămâni de o trecere de pietoni din Bucureşti, o trecere traversată de mine aproape în fiecare zi!

Acum 2 seri mă întorceam acasă de la muncă, şi ce am văzut pe liniile de tramvai? O femeie plină de sânge! NU lovită de tramvai ci de o MAŞINĂ care a şi fugit de la locul accidentului!

Pai cum să nu înjur, cum să nu fac scandal? Aseară era la fel, la fel de aglomerat, majoritatea maşinilor preferau să nu stea la rând şi se băgau pe liniile de tramvai, la fel nu lăsau oamenii să treacă civilizat pe acea trecere! Ce a făcut poliţia? A venit, a constatat, a plecat şi asta a fost!

Îi doresc acelei femei însănătoşire grabnică!

Viaţa ne oferă multe, şi câteodată îmi place să povestesc din viaţa mea, chiar dacă nu sunt aşa de plăcute poveştile mele, dar tot îmi place.

1986-1993 – injecţii din 6 in 6 ore, aveam probleme cu rinichii, probleme care au trecut în ani buni!

1993 – 1994, în iarna dintre acei ani am făcut amigdalită, în cel mai grav stadiu, adică nu se mai putea face nici un tratament, rezolvare: direct spital, operaţie a 2-a zi, operaţie pe viu pentru că anestezia nu şi-a făcut efectul, recuperare 1 lună!

1996 -  îmi placea sportul, foarte mult, nu aveam kilogramele în plus care le am acum, eram la lupte libere, participam la competiţii peste tot până mi s-a spus că nu mai pot face nici un fel de sport! Mi-a picat lumea în cap, diagnostic: Apofizită Tibială Anterioară Dreaptă, nu ştiu dacă asta aveam, cel puţin aşa mi s-a spus la spitalul judeţean din Târgu-Jiu, apoi zilele următoare direct în sala de operaţie şi următoarea lună cu piciorul în atele şi implicit mergeam în cârje! De atunci nu am mai avut voie să forţez piciorul! Niciodată! Oricum operaţia ştiu că nu a decurs bine, şi ştiu că nu mi-au facut mare lucru, în schimb au luat la şpăgi de s-au rupt!

2004 – 17 septembrie (făcusem 20 de ani cu 4 zile în urmă), trebuia să plec până la bunica mea la ţară, am plecat cu un microbuz din Târgu-Jiu (AxiTour) şi pe la Filiaşi, cu 130 km/h a intrat direct într-o basculantă, praf! M-am trezit într-un şanţ, plin de sânge, habar nu aveam unde sunt, o femeie bătrană plângea lânga mine! După vreo 5 min am realizat ce s-a întâmplat şi am trimis mesaj prietenei: “Am făcut accident, am nasul şi capul sparte, să te duci sa îi zici şi lui mama, dar să nu vă faceţi griji”, halal mesaj, chiar nu gândeam atunci! Au venit vreo 10 ambulanţe, ne-au luat pe toţi, ne-au dus în Craiova la spitalul de urgenţe, acolo 10 microfoane îmi erau bagate pe gât şi mă întrebau dacă pot să spun că am vazut moartea cu ochii, eu tot nu mă trezisem din ameţeală, în fine, au văzut că nu pot discuta cu mine, au plecat la alţi răniţi! Radiografie! Diagnostic: câteva zgârieturi! (de atunci am probleme cu ochii, a trebuit să încep să port ochelari).

2005 – vara, ştrand, bălăceală, toate bune şi frumoase, mă trezesc într-o dimineaţă plin de sânge, îmi curgea sânge din urechi, direct ORL, tratamente şi spălături, a 2-a zi am ramas surd, primele 2 săptămâni nu am auzit nimic, chiar nimic, după 3 săptămâni începusem să aud, numai dacă urla cineva la mine, dar auzeam frânturi! După 1 lună şi ceva mi-am recăpătat auzul! (Îi compătimesc pe cei ce nu aud).

2005 – iarna, la ţară, verişoare, prieteni, am plecat la discotecă cu cineva cu o maşină, la întoarcere ne-am întors cu altcineva în 2 maşini, în faţa casei bunicii mele, primul şofer a oprit, a 2-a maşină nu a mai putut să oprească, polei peste tot! Eu eram în a 2-a maşină! BUF! Accident, am dat cu capul de geam, câteva zgârieturi! Maşinile praf!

2006 – vara, am făcut o infecţie la obraz, infecţie care s-a întins pe toată faţa, până aproape de cap! Doctorii mi-au zis că dacă mai stăteam câteva zile acasă, adio! Tratament intensiv 2 zile şi infecţia a început să se retragă, tratamentul complet a durat 1 lună!

În ultimii 3 ani nu am mai păţit nimic, şi sper să nu mai păţesc astfel de evenimente!

Deci nu m-am putut opri din râs ( ar fi ieşit aiurea dacă îl traduceam ):

1. Project Manager is a Person who thinks nine Women can deliver a baby in One month.
2. Developer is a Person who thinks it will take 18 months to deliver a Baby.
3. Onsite Coordinator is one who thinks single Woman can deliver nine babies in one month.
4. Client is the one who doesn’t know why he wants a baby.
5. Marketing Manager is a person who thinks he can deliver a baby even if no man and woman are available.
6. Resource Optimization Team thinks they don’t Need a man or woman; They’ll produce a child with zero resources.
7. Documentation Team thinks they don’t care whether the child is delivered, they’ll just document 9 months.
8. Quality Auditor is the person who is never happy with the PROCESS to produce a baby.
9. Tester is a person who always tells his wife that this is not the Right baby.

Via:  Semper Fi Web Design

În fiecare zi trebuie să trec pe o trecere de pietoni, acea trecere de pietoni se află după pasajul Victoriei la prima staţie de tramvai de pe Bd. Iancu De Hunedoara.

În fiecare zi şoferii mă înjură, ei pe mine şi nu invers, totuşi nu am înţeles niciodată de ce! Sunt 2 benzi pentru fiecare sens de circulaţie + 2 benzi pentru tramvai, maşinile circulă pe 3 benzi, adică se baga şi pe şinele tramvaiului. Eu trebuie să ocolesc fiecare maşină pentru că toate stau pe trecerea de pietoni atunci când este roşu la semafor, când este verde nu opreşte niciuna, chiar niciuna şi te mai şi înjura dacă încerci să treci. Bineînţeles că există şi excepţii de la regulă (dacă este poliţie prin zonă sau dacă au aflat ce e aia trecere de pietoni).

Să revin la partea cu înjuratul, nu înţeleg de ce pe mine ma înjură ca el trece peste liniile de la tramvai şi nu are loc de mine sa accelereze mai tare. Era un moşulica într-o zi scuipa fiecare maşină care trecea pe acolo, nici o maşina nu s-a oprit sa se ia de el … şi şi înjura de mama focului.

O fi strada lor şi eu ar trebui să trec pe undeva pe sus, sau pe sub ele – mai acceptabilă această rezolvare că oricum dacă nu eşti atent sau nu îţi e frică să treci acea trecere sigur ajungi pe sub ele.

Nu zic că acel loc e special, sunt convins şi ştiu că în tot Bucureştiul e la fel (şi nu numai), dar o mică masură? Eu unul aş pune camere de supraveghere, că tot bagă banii în prostii, pasaje şi poduri irealizabile.

Oare de ce or fi fost inventate trecerile de pietoni? De ce pentru majoritatea şoferilor sunt doar un decor? Cred că au fost puse acolo doar să arătăm copiilor că ştim să desenăm dungile unei zebre pe asfalt!