Te doare când primeşti o palmă, şi mai ales când e cineva în care ai avut foarte multă încredere, şi parcă ai vrea să dai acea palmă înapoi, pentru că nu poţi rămâne dator, pentru că suntem oameni şi avem dorinţa de a ne răzbuna, dar din respect taci şi te faci că nu ai simţit nimic.

Ce aiurea e atunci când simţi că tocmai ai vărsat o lacrimă, şi nu ştii cum să o justifici persoanelor de langă tine, şi le spui că ai căscat atât de tare încat ţi-au dat lacrimile, sau că ţi-a intrat ceva în ochi, sunt atâtea scuze.

Ce bine e când vezi că cineva care ţi-a făcut rău primeşte o palmă, cu sau fară ajutorul tău, îţi apare acel surâs pe sub mustaţă, şi ai vrea să razi în hohote dar din respect taci şi surâzi în continuare în sufletul tău.

Oare dacă nu am primi palme, nu ne-ar cădea nici o lacrimă şi nu am surâde la un moment dat, am mai învăţa ceva?