Dupa cum spune si titlul, La Multi Ani, dar nu este ziua mea, este ziua mea si a prietenei!

Astazi se fac 4 ani de cand suntem impreuna, acum 4 ani am sarutat-o prima oara, si nu regret asta!

O iubesc, tin foarte mult la ea, si sunt sigur ca nimic in lume nu ne va desparti!

Te iubesc Adelina!

Cu foarte mult timp in urma, cand bunicul meu a murit (nu am apucat sa il cunosc, a murit cand mama mea era destul de mica), bunica mea s-a mutat pe undeva pe langa Pitesti, acolo l-a cunoscut pe bunicul meu “vitreg” ..

Il chema Tabacaru Sviatoslav, acesa fusese evacuat de mic copil din Basarabia … am gasit un filmulet pe internet cu Evacuarea Basarabiei, pe care sunt sigur ca si-ar fi dorit sa il vada (pacat ca a murit).

Filmul pare taiat din filmele acelea vechi despre lagare comuniste, dar este cat se poate de real! Pacat ca dupa evacuarea lui, de pe pamanturile sale natale, nu a trait o viata mai buna, a fost detinut politic timp de 12 ani, batut, fara mancare suficienta, si la sfarsit un paznic l-a lovit cu un ciocan in cap, de acolo a pierdut tot ce insemna copilarie si memorie! I-a luat cam 2 ani sa reinvete sa scrie, sa citeasca, sa isi recunoasca rudele! Apoi eu l-am vazut la “Memorialul Durerii” cand iesise din puscarie, plangea, pentru ca il dureau ochii de la lumina, nu mai vazuse lumina de 12 ani!

Stiu ca exista episoadele “Memorialul Durerii” (producator: Lucia Hossu-Longin), daca are cineva vreo informatie de unde le-as putea lua, as fi tare recunoscator, oricum eu nu vreau decat un episod! Acela in care apare bunicul meu! Odihneasca-se in pace!

“In mina de plumb de la Cavnic, mina lagar de exterminare, osanditul Sviatoslav Tabacaru a fost lovit in cap cu ciocanul de miner de catre un gardian in subteran. In urma loviturii Tabacaru si-a pierdut complet memoria. Nu stia cine este, cum il cheama. Mergea de-abusilea. Nu stia sa manance. Nu stia ca-i nascut din mama si ce menire are. Stergandu-i-se memoria, era un trup vechi cu un psihic nou in formare. Odata cu amnezia totala, stergandu-i-se constiinta care il adusese in temnita, din voia socialismului uman, i s-a sters si culpa penala pentru care a fost osandit. Totusi, justitia comunista l-a mai tinut in inchisoare inca 7 ani. El n-a mai coborat in trecut. A ramas fara icoane dragi de parinte si copilarie. Mankurtul rosu s-a imbogatit cu un caz unic. Putem spune: „OAMENI NU UCIDETI MEMORIA!”” – The Epoch Times