Viaţa ne oferă multe, şi câteodată îmi place să povestesc din viaţa mea, chiar dacă nu sunt aşa de plăcute poveştile mele, dar tot îmi place.

1986-1993 – injecţii din 6 in 6 ore, aveam probleme cu rinichii, probleme care au trecut în ani buni!

1993 – 1994, în iarna dintre acei ani am făcut amigdalită, în cel mai grav stadiu, adică nu se mai putea face nici un tratament, rezolvare: direct spital, operaţie a 2-a zi, operaţie pe viu pentru că anestezia nu şi-a făcut efectul, recuperare 1 lună!

1996 -  îmi placea sportul, foarte mult, nu aveam kilogramele în plus care le am acum, eram la lupte libere, participam la competiţii peste tot până mi s-a spus că nu mai pot face nici un fel de sport! Mi-a picat lumea în cap, diagnostic: Apofizită Tibială Anterioară Dreaptă, nu ştiu dacă asta aveam, cel puţin aşa mi s-a spus la spitalul judeţean din Târgu-Jiu, apoi zilele următoare direct în sala de operaţie şi următoarea lună cu piciorul în atele şi implicit mergeam în cârje! De atunci nu am mai avut voie să forţez piciorul! Niciodată! Oricum operaţia ştiu că nu a decurs bine, şi ştiu că nu mi-au facut mare lucru, în schimb au luat la şpăgi de s-au rupt!

2004 – 17 septembrie (făcusem 20 de ani cu 4 zile în urmă), trebuia să plec până la bunica mea la ţară, am plecat cu un microbuz din Târgu-Jiu (AxiTour) şi pe la Filiaşi, cu 130 km/h a intrat direct într-o basculantă, praf! M-am trezit într-un şanţ, plin de sânge, habar nu aveam unde sunt, o femeie bătrană plângea lânga mine! După vreo 5 min am realizat ce s-a întâmplat şi am trimis mesaj prietenei: “Am făcut accident, am nasul şi capul sparte, să te duci sa îi zici şi lui mama, dar să nu vă faceţi griji”, halal mesaj, chiar nu gândeam atunci! Au venit vreo 10 ambulanţe, ne-au luat pe toţi, ne-au dus în Craiova la spitalul de urgenţe, acolo 10 microfoane îmi erau bagate pe gât şi mă întrebau dacă pot să spun că am vazut moartea cu ochii, eu tot nu mă trezisem din ameţeală, în fine, au văzut că nu pot discuta cu mine, au plecat la alţi răniţi! Radiografie! Diagnostic: câteva zgârieturi! (de atunci am probleme cu ochii, a trebuit să încep să port ochelari).

2005 – vara, ştrand, bălăceală, toate bune şi frumoase, mă trezesc într-o dimineaţă plin de sânge, îmi curgea sânge din urechi, direct ORL, tratamente şi spălături, a 2-a zi am ramas surd, primele 2 săptămâni nu am auzit nimic, chiar nimic, după 3 săptămâni începusem să aud, numai dacă urla cineva la mine, dar auzeam frânturi! După 1 lună şi ceva mi-am recăpătat auzul! (Îi compătimesc pe cei ce nu aud).

2005 – iarna, la ţară, verişoare, prieteni, am plecat la discotecă cu cineva cu o maşină, la întoarcere ne-am întors cu altcineva în 2 maşini, în faţa casei bunicii mele, primul şofer a oprit, a 2-a maşină nu a mai putut să oprească, polei peste tot! Eu eram în a 2-a maşină! BUF! Accident, am dat cu capul de geam, câteva zgârieturi! Maşinile praf!

2006 – vara, am făcut o infecţie la obraz, infecţie care s-a întins pe toată faţa, până aproape de cap! Doctorii mi-au zis că dacă mai stăteam câteva zile acasă, adio! Tratament intensiv 2 zile şi infecţia a început să se retragă, tratamentul complet a durat 1 lună!

În ultimii 3 ani nu am mai păţit nimic, şi sper să nu mai păţesc astfel de evenimente!